Un domn mergea pe o stradă într-o zi ploioasă. Observă un băiat, vânzător de ziare care tremura lângă un perete, încercând să-și protejeze marfa de ploaie. Domnul se apropie, cumpără un ziar și îi spuse:
– Se pare că îți este foarte frig aici, tinere.
– Îmi era frig până în momentul în care v-ați apropiat de mine, răspunse băiatul.
Blogul unui om 
Posted by Albastru on noiembrie 27, 2011 at 6:46 am
Deosebita povestioara!
Posted by tuzdicoz on noiembrie 27, 2011 at 12:10 pm
Mulțumesc!
Posted by Doru on noiembrie 27, 2011 at 7:32 pm
Mi-a plăcut.
Cum mult mi-a plăcut şi povestea găsită la domnul Camil Stoenescu: http://stoenescu.eu/2011/11/27/camasa-omului-fericit/
Posted by tuzdicoz on noiembrie 27, 2011 at 10:01 pm
Mulțumesc pentru link! Foarte adâncă și această povestire.
Posted by victoriaborodin on noiembrie 27, 2011 at 8:47 pm
simţi frigul atunci cînd eşti singur….frumos)))
Posted by tuzdicoz on noiembrie 27, 2011 at 10:02 pm
🙂 Mersi!
Posted by eumiealmeu on decembrie 2, 2011 at 10:36 pm
din cauza unor iluzii pe care le poţi da celor de care, de fapt, nu te interesează, prefer şi eu să fiu foarte distantă… de exemplu cu taximetriştii… pentru că ei cum văd că te duci spre ei, imediat sar din maşină şi te întreabă unde să te ducă, iar tu voiai doar să traversezi strada… parcă îi şi vezi cum le sare inima de fericire că au un client…
sper că omul acela chiar a cumpărat de la băiat, nu doar călcase strâmb şi, dezechilibrat, a nimerit lângă el… 🙂
Posted by tuzdicoz on decembrie 3, 2011 at 1:56 am
Depinde deja și de mediu și de caracterul fiecărei națiuni. Undeva, oamenii sunt mai egoiști, prin alte părți, au un ”spirit de echipă”.
Odată eram într-o țară străină foarte departe de aici. Veneam la ora 2 noaptea acasă pe jos. A trecut un domn necunoscut cu mașina, m-a observat, s-a oprit, a mers cu mașina înapoi până a ajuns în drept cu mine și mi-a propus să urc. M-a dus până acasă și nu a cerut nimic în schimb.
Există și oameni buni deși, prin unele părți, sunt o raritate.