Un bătrân înțelept sufist se afla într-o barcă în mijlocul unui lac, alături de un tânăr discipol. Bătrânul vâslea încet iar discipolul admira priveliștea din jur și se puse pe gânduri.
Apoi, îi spuse bătrânului:
– În lume există dragoste, plăcere, fericire. Ele fac viața mai frumoase. Sensul lor îl înțeleg. Dar de ce Dumnezeu a creat durerea, tristețea, bolile? Care este rostul tuturor acestor lucruri rele. Nu pot înțelege…
Bătrânul nu spuse nimic. Dar, în acel moment, brusc, începu să folosească o singură vâslă pe o singură parte a bărcii. Aceasta, desigur, începu să se miște în cerc.
Discipolul îl privi mirat:
– Ce faceți? Nu veți reuși să mișcați barca înainte dacă vâsliți pe o singură parte. Este nevoie de două vâsle, altfel, barca nu va ajunge nicăieri. Dacă ați obosit, pot să trec eu să vâslesc.
– Acum, cred că ai găsit răspunsul la întrebarea ta, spuse atunci bătrânul.
Blogul unui om 