Tânărului rege, odată, un călugăr îi spuse:
– Ai grijă, chiar și un rege poate deveni sclav…
Nu-i plăcu lui aceste vorbe. Se puse pe gânduri. Vecinii săi abia așteptau să supună bogatul său regat.
Adună o armată colosală și porni război împotriva tuturor regatelor vecine. Trecură zeci de ani de războaie, până când toți regii vecini fură supuși.
Acum, el era bătrân și se afla în fruntea unui vast imperiu. Însă o altă problemă apăru: pericolul unei răscoale interne creștea odată cu granițele imperiului.
Împreună cu armata sa începu să cutreiere țara în lung și-n lat, pedepsindu-i pe cei nesupuși.
Odată, se mai întâlni cu acel călugăr.
– Și totuși, vorbele mele, se pare că s-au adeverit, spuse călugărul.
– Cum poți spune așa ceva? Eu sunt cel mai puternic. Toată lumea mi se închină mie!
– Chiar și așa, tu ai un stăpân: frica. Poți să-i învingi pe toți dar, dacă nu te poți învinge pe tine însuți, ești un simplu sclav…
Blogul unui om 