Omul din vârful muntelui

– Privește acel munte din depărtare! spuse bătrânul. Omul din vârful acelui munte este foarte puternic și înțelept. Urcă până acolo și el te va învăța mai multe decât mine. Eu deja te-am învățat tot ce știu…
Tânărul își luă rămas bun și porni la drum.
La început, era destul de ușor să înainteze. Dar, pe măsură ce urca, îi venea din ce în ce mai greu. Muntele devenea din ce în ce mai abrupt. Picioarele îi obosiră dar el continua să urce. Se împiedica de pietre și rădăcini dar se ridica și își continua urcarea.
La un moment dat, ajunse într-un punct în care era imposibil să mai urci. Erau niște stânci înalte, de câteva zeci de metri.
– Cum a reușit acel om din vârful muntelui să urce aceste stânci? se întrebă tânărul.
Încercă de câteva ori să urce dar fără niciun rezultat.
Își construi o colibă din crengi la poalele acestor stânci. Timp de câteva zile, căută vreo potecă prin împrejurimi dar nu găsi. Atunci, hotărî să-și facă propriile scări în aceste stânci. Timp de câteva luni, tânărul săpă, încetul cu încetul, o cărare de scări în stânci.
În sfârșit, stâncile erau trecute. Dar mai merse un pic și ajunse la niște stânci mult mai înalte. Se întristă dar nu se gândi să renunțe. Deja prea mult efort depuse. Să renunțe acum ar fi însemnat o înfrângere foarte grea…
Trecu un an de zile… Un om continua să urce pe munte. În urma sa lăsă multe stânci și primejdii. Deja se deprinse cu orice și nimic nu-l mai putea opri…
Ajunse în vârf. Dar nu găsi pe nimeni acolo. Deci, până acum, nimeni nu ajunse aici. El era primul și unicul. Zâmbi… Înțelese ce avuse în vedere bătrânul…

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Inaltimile pe care le cucerim, fiind deschizatori de drumuri, sunt cele mai pretioase amintiri, si cele mai deosebite experiente de care avem parte. O ilustratie foarte frumoasa!

    Răspunde

  2. of, e drept ca e bine sa ai propriile lupte si ca esti multumit de ceea ce obtii cu propriile eforturi, dar – din experienta personala vorbesc acum! – uneori ai atata nevoie si de oameni care gandesc asemenea tie si te sustin… 🙂
    pacat ca nu ne putem intalni pe drumurile noastre si cu persoane de felul acesta, care sa ne mai dea o idee, o sugestie…
    eu una simt nevoia de astfel de comunicare, desi – repet! – ma descurc foarte bine si singura.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: