Să începem cu sursa

Câțiva mari demnitari discutau despre situația infracționalității din țară.
– Eu cred că cea mai bună măsură în lupta contra criminalității este înăsprirea Codului Penal și a condițiilor de tratare a deținuților, spuse unul.
– Ba nu! Dimpotrivă, legile și condițiile mai blânde vor face să scadă rata infracționalității…
În sfârșit, după lungi discuții, întrebară părerea celui mai bătrân și mai înțelept dintre ei. Aceste spuse:
– Voi încercați să schimbați efectele și uitați de cauze. Cea mai bună soluție în această problemă, este să ne gândim la educația copiilor noștri și să avem grijă ca niciunul din ei să nu pășească pe această cale greșită…

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. E mai lesne a „da cu parul” decat a preveni. Legile sunt pentru pedeapsa, educatia pentru prevenire. Noi facem asa multe legi pentru ca nu vrem sa ne educam sau autoeducam

    Răspunde

    • Într-o societate ideală nu ar fi fost nevoie de legi și acte juridice. Oamenii ar avea încredere unul în celălalt și în cuvântul dat…

      Răspunde

      • De unde atita idealism? oameni care gindesc ca mine, tine yi numeri pe degete, cu parere de rau. Ma tem sa nu raminem cu speratul 🙂

      • Posibil sa ramanem cu speratul, dar macar stiu ca eu, tu am incercat, ne-am indeplinit menirea de oameni, de „semeni” pentru altii. Eu nu regret ca incerc , regret ca sunt multi care se complac in altceva decat omenie

      • Posted by Veronica Piciorusi on Martie 4, 2015 at 4:17 pm

        Azi, ti-am descoperit blogul… Este plin de invataminte… povesti scurte, cu talc… asta ar trebui sa invete copiii, in loc de ora de religie. Aici este chintesenta intelepciunii lumii… Felicitari! Imi permit sa preiau si eu, pentru internetzii mei cate ceva. Multumesc.

  2. Tot ce afirm e din experiența personală. Deci! Am avut trei mașini, deși am un singur „dos”. Statul este primul care își ia taxele, apoi venea la rând asigurările, benzina și restul. Acum merg pe jos sau cu autobuzul… și mă simt excelent!
    Apoi… am avut ceva valoare adunată. Din două spargeri am rămas fără. De atunci dorm așa de liniștită!
    Concluzia? Eram pe o cale greșită, a celui ce are în loc de a celui ce este.
    Turdicoz, dacă-ți trece prin cap să postezi comentariul meu… te trag de urechi!

    Răspunde

  3. omul a si precizat ce inseamna educatia… reiau citatul de sus.. să avem grijă ca niciunul din ei să nu pășească pe această cale greșită…
    sa avem grija. oare cum suna asta pentru urechile oamenilor de azi, a celor care sunt parinti fara a-si asuma responsabilitatea de a se ocupa de copii? eu sunt consternata de vecina mea care niciodata nu-si ia copilul in brate, ea merge cu nasul pe sus si bona cu copilul in brate – nu-i cauta scuze ca e cu handicap, ca are vreo boala, ca nu are, e doar comoditate. 🙂 pai daca asta nu fac, sa-mi iau copilul in brate, sa-l gugulesc si sa-l alint, cat e inca mic, daca nu stau cu el, daca nu-l ating atat de mult incat sa stie ca e important cum sa mai cred ca va ajunge vreodata sa fie intreg la inima si minte?
    serios, stateam odata de vorba cu fiul meu si-mi spunea… „am citit intr-o carte ca cel mai important e sa te simti iubit si ca atunci nu-ti bati joc de viata! acum stiu de ce m-ai tot pupacit tu si de ce eu sunt cel mai cuminte dintre toti – pentru ca mi-ai dat atata dragoste ca nu pot face prostii!”
    aceasta fraza a fost cea mai mare bogatie a vietii mele. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: