Povestioară despre o căutare

Afară ningea puternic. În jur era numai zăpadă. Nu mai puteam desluși nimic. Mă rătăcisem.
Norocul meu că apăru un bătrân în fața mea. M-am apropiat de el și i-am spus:
– Mii de scuze! Caut drumul…
Bătrânul mă privi și îmi răspunse:
– Bine! Hai că-ți arăt drumul!
Ne pornirăm încet spre un deal. Mersul prin zăpadă solicita un efort colosal. Dar bătrânul nu se oprea.
Trecurăm dealul dar bătrânul continua să meargă. Mai trecurăm unul, apoi încă unul iar drumul așa și nu apărea la orizont. Însă, privirea bătrânului era atât de hotărâtă, încât era imposibil să te îndoiești că nu ar cunoaște unde merge. Tăceam și mergeam și eu cu el…
Încă un deal îl urcarăm și, în jur, până la orizont, nu era nimic decât zăpadă. În sfârșit, îi spusei:
– Nu crezi că mergem degeaba? Știi sigur unde e drumul?
– Cum adică unde e drumul? Privește în urma ta…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. super mesaj la propriu si figurat…chiar e la tema din diverse motive mai mult sau putin meteorologice sau spirituale…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: