Metafora cunoașterii

Învâțâtorul și câțiva discipoli se aflau sus în munți, pe malul unui râuleț. Nu făceau nimic. Pur și simplu, stăteau și priveau apa curgătoare. După un timp, învățătorul spuse:
– Cunoașterea se aseamănă cu un râu… Omul tânăr, asemenea acestui râuleț, aleargă, încearcă să afle cât mai mult, încearcă să le aibă pe toate. Se grăbește întruna, face zgomot mare. El trăiește prin mișcare. Dar nu are debit mare de cunoștințe.
Omul bătrân, asemenea unui fluviu, deja, nu se mai grăbește. Merge lin și fără zgomot. Deja a colectat suficientă înțelepciune și nu mai vede nevoia să alerge. Deși se mișcă greu, are un debit mult mai mare și, desigur, trezește în noi mult mai mult respect…