Sursa de înțelepciune

Se făcuse deja noapte. Omul era la câteva minute de vârful muntelui. Acolo, jos, i s-a spus că în vârf, se află o sursă inepuizabilă de înțelepciune.
Și iată, după zile pline de efort și chin, scopul este aproape atins. O ultimă încordare și, în sfârșit, vârful este cucerit…
Dar… unde e sursa de înțelepciune?
Omul începu să privească prin părți, să caute vreun semn, vreun reper dar nu vedea nimic: totul se scălda în întunericul nopții.
Privi în sus și, abia atunci, înțelese… Nu era singur pe acest vârf de munte. Pe bolta nocturnă îi zâmbea luna plină. În acest întuneric, luna era mai strălucitoare decât soarele ziua.
Fața omului se lumină și el zâmbi. Acum înțelese totul. Luna peste tot e la fel, chiar și privită de la poalele muntelui. Însă el a trebuit să urce un munte întreg ca să deschidă ochii și să vadă frumusețea ei adevărată…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. frumos articol 🙂 bwo

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: