Despre spiritul nomad

Oștirile încercuiră cetatea.
– Privește ce ziduri înalte și groase are această fortăreață! i se adresă regelui războinic fiul său. Nu cred că o vom putea cuceri vreodată…
– Să nu-ți faci griji! îi spuse atunci tatăl. Tocmai aceste ziduri sunt punctul slab al dușmanului nostru.
– Cum adică? Uite cât sunt de uriașe și puternice! Cum le putem distruge?
– Nu e nevoie să le distrugem. Aceste ziduri sunt, de fapt, aliatul nostru. La început, inamicii noștri cred că se află în siguranță în interiorul cetății. În realitate, acești pereți îi limitează pe ei înșiși. Le limitează spațiul, le limitează resursele. Noi nu putem pătrunde înăuntru dar, în schimb, ei nu pot ieși în afara acestor ziduri. Noi suntem liberi să ne ducem unde dorim. Orizontul e al nostru. Ei, însă, nu au de ales. Cu timpul, cetatea se va transforma într-o închisoare pentru ei. Atunci ei vor ceda și ni se vor preda singuri…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. E relativ. Am inteles ca e vorba de o metafora aici, dar, totusi, ancorandu-ne in realitate, a existat un Leningrad, nu?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: