Despre lumina soarelui

Împăratul i se adresă înțeleptului:
– Spuneai zilele trecute că belșugul și averea nu sunt lucruri necesare pentru a te simți bogat. Spuneai că pentru a te simți bogat, ai nevoie doar de a te bucura de lumina soarelui…
– Sigur.
– Bine! Să zicem că ai avea dreptate. Dar noaptea? Noaptea, când soarele dispare, ce faci?
– Îmi e destul să mă mulțumesc cu luna, o mică amintire a luminii soarelui pe cerul nocturn.
– Dar în nopțile când nu este lună pe cer?
– Atunci aprind un mic foc, aprind o mică bucățică de soare. Lumina lui îmi este destulă.
– Dar atunci când se termină vreascurile și se stinge focul?
– Atunci îmi aduc aminte de vreun cântec sau de vreun zâmbet. Ele îmi luminează sufletul. Această lumină nu se stinge. Cu această mică scânteie mă mulțumesc…

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Sunt perfect de acord,soarele imi lumineaza si mie sufletul oridecate ori isi face aparitia pe cer!!

    Răspunde

  2. Azi a fost o zi superbă! Toată după amiaza am umblat după soare…
    Deci, da, viața e frumoasă doar dacă știi să ți-o faci să fie așa… 🙂

    Răspunde

  3. am revenit la ideea lucrurilor mici, nu? pentru că până la urmă amănuntele sunt cele care dau savoare vieţii, nu marile lupte câştigate de vreo 3-4 ori în 89 de ani… 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: