Într-o casă mare și frumoasă veni să trăiască un om singuratic și trist. Cu timpul, casa începu să capete un aspect din ce în ce mai urât. Ferestrele și ușile se defectau des, începură să apară crăpături în pereții îngălbeniți, copacii și iarba din jurul casei se uscară.
– Tristețea aduce cu ea numai distrugere, spuneau vecinii despre această casă…
Peste câțiva ani, omul hotărî să plece și să vândă casa.
Noii locatari erau o familie tânără. Părinții și cei doi copii erau aproape întotdeauna prietenoși și zâmbitori.
După un timp, casa deveni mai luminoasă, în jurul ei crescură alți copaci tineri și iarba înverzi din nou.
– Chiar și stâncile înverzesc când vine omul fericit, spuneau acum vecinii…
6 nov.
Posted by rusbianca on noiembrie 7, 2011 at 10:53 am
Omul sfinteste locul:)
Posted by tuzdicoz on noiembrie 9, 2011 at 11:36 pm
Bine spus 🙂