Dorințele care orbesc

Un tânăr mergea încet prin piață. Era foarte înfometat.
Deodată, observă un om care vindea carne la grătar. Se apropie, înșfăcă o bucată de carne și începu să fugă.
Desigur, în piață era foarte multă lume și tânărul nu reuși să ajungă departe. Oamenii îl încercuiră, îi luară carnea și îl bătură.
Apoi începură să râdă de el. Vânzătorul de carne îl întrebă:
– Chiar crezi că ai fi reușit să fugi când în jurul tău sunt peste o mie de oameni?
– Nu am observat că în jur sunt oameni, răspunse tânărul. Eu puteam vedea numai carnea…

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Asa e intodeauna. Daca unii isi doresc ceva calca peste cadavre numai sa aiba ce vrea el

    Răspunde

  2. ..ce chestie, o morala ..fara morala! :))

    Răspunde

    • ”in natura nu exista justete ci doar oportunitate”
      In cazul de mai sus, oportunitatea de potolire a foamei la concurs cu oportunitatea corectionala in numele moralei! :))

      Răspunde

      • Morala este:
        1. atunci când îți este foame și vrei să furi o bucată de carne, mai întâi să cauți un culoar de a scăpa… 🙂
        2. să furi e un lucru rău și riscant. Pe termen lung, tot mai bine e să muncești 🙂
        3. la punctul 3 încă nu mi-a venit nicio idee ce să scriu dar oricum rămâne și el pentru că 3 e mai consistent decât 2.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: