Partea neplăcută a aspectului moral

Într-un templu de zen-budism intrară câțiva oameni bolnavi de lepră. Călugărul principal era un om foarte bun. I-a primit înăuntru pe vizitatori, i-a ajutat să se spele și să se bărbierească.
Discipolii, în acest timp, priviră uimiți această acțiune a învățătorului lor. La sfârșit, un discipol îi aduse un vas cu apă să-și spele mâinile de la acei oameni.
Călugărul, însă, îl respinse, zicând:
– Antipatia voastră față de acești oameni este mult mai neplăcută decât boala lor.

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. in primul rand ce-i ala aspect moral? in al doilea rand, cum se leaga el de povestire? adica io n-am inteles nimica.

    Răspunde

    • Nici nu știu cum să încep să explic.
      Imaginea unui om este compusă din două aspecte: fizic și moral. Primul are în vedere chipul, trăsăturile fizice ale omului. Al doilea, trăsăturile de caracter. Nu cred ca este o formulare greșită. În dex, un sens al cuvântului ”moral” este ” care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual”.
      A doua întrebare. Călugărului nu i-a plăcut atitudinea discipolilor săi. Această atitudine se trage din aspectul moral al discipolilor.
      Sper că am reușit să mă fac înțeles măcar un pic.
      Mulțumesc de vizită! Dacă mai ai întrebări, sunt la dispoziția ta.

      Răspunde

    • Mie îmi sună cam nelalocul lui „aspectul moral”. Eu cred că moralitatea nu este o monedă pe care s-o întorci pe mai multe feţe, pe care s-o interpretezi, ci în schimb ea este un fel de stâlp de susţinere în fiinţa ta, în profunzime. El poate să fie mai puternic sau mai puţin puternic, sau chiar absent, după cum fiinţa este sau nu morală.

      Eventual tu te referi la aparenţa de moralitate, bănuiesc. Pentru că sincer eu nu văd ce legătură există între atitudinea de repulsie faţă de acei bolnavi şi moralitate. Nu văd de ce numeşti tu asta „moralitate” sau „aspect moral” la discipoli. Unde scrie că e moral aşa ceva, sau cum?

      Răspunde

    • Nu m-am referit la aparența de moralitate.

      Cuvântul ”moral” are mai multe sensuri. În cazul de mai sus, prin acest cuvânt, nu am avut în vedere sensul de ”etic” ci de ”psihologic”.
      Bine, fac un copy/paste din dexonline.

      MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.

      Deci, în titlul de mai sus, cuvântul ”moral” este un adjectiv care are al doilea sens din definiție și anume: Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual.
      Deci, nu are legătură cu sensul de moralitate.

      Repet: în acest titlu nu se are în vedere sensul ”moral=etic” ci sensul ”moral=psihologic”.
      Cu alte cuvinte, ar fi fost una și aceeași dacă ar fi fost titlul: ”Partea neplăcută a aspectului psihologic”.

      Răspunde

  2. Păi hai să fac şi io alt articol, tot pe aceeaşi temă:

    Partea neplăcută a aspectului moral

    Un hoţ mergea pe stradă noaptea şi o văzut pe jos un portofel care avea înăuntru un buletin şi nişte bani. Hoţul o băgat banii în buzunar iar buletinul l-o aruncat. Dupa aia s-o dus mai departe…

    De aici rezultă clar partea neplăcută a aspectului moral. Merge ? 🙂

    Răspunde

  3. 🙂 Doamne, din nou, acelaşi lucru!
    Iniţial, aveam de gând să îţi spun pentru a treia oară despre un cuvânt care are mai multe sensuri.
    Apoi, mi-am dat seama că nu are rost. Pentru ce să mă bag într-o asemenea polemică pentru un titlu? Titlul este nesemnificativ. Titlul este un element simbolic. Puteam să-i pun orice denumire, puteam să-i spun „Povestirea 367” sau orice îmi trecea prin cap.
    Te concentrezi asupra titlului şi pierzi esenţa povestirii…

    P.S. Presupun că ai citit acest articol pe site-ul polimedia.us. Nu ştiu cine a postat această povestire acolo, că văd că am ceva trafic de acolo anume spre această postare. Descrierea „sau partile aspectului moraliceste inspectat „, sincer, nici eu nu prea am înţeles-o.
    Cât priveşte povestioara ta, ai libertatea să-i pui orice titlu din lume doreşti, chiar şi pe acesta. 🙂 Apropo, de ce nu ai dori să îi pui şi o continuare? Mi+a plăcut textul şi cred că merită s fie ceva maimult decât o speţă din dreptul penal 🙂

    Răspunde

  4. Păi ar fi o idee cu continuarea, mersi de sugestie, poate fac… 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: