Să fim optimiști și să nu renunțăm…

Într-o zi ploioasă de primăvară, un melc începu să urce într-un cireș.
Vrăbiile care stăteau în copacul de alături îl întrebară:
– Pentru ce urci în acest copac?
– Să mănânc cireșe.
Vrăbiile începură să râdă:
– Păi nu vezi că urci degeaba? În acest pom, încă nu sunt cireșe coapte.
– Vor fi atunci când voi ajunge acolo, spuse melcul, continuându-și drumul.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. 🙂 trebuie să tindem spre realizarea viselor,chiar de avem şi urcuşuri şi coborîşuri….melcul e un bun exemplu))))

    Răspunde

  2. ufff de-am avea macar 10%din taria asta de caracter am fi toti „oameni de succes ” :d

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: