Doar împreună vom reuși să ajungem departe

În pădure izbucni un incendiu. Focul se răspândea cu o viteză foarte mare și cuprinse deja o bună parte din pădure.
Toate viețuitoarele, de la cei mai mari urși, până la cei mai mici iepuri, fugeau din calea focului, cuprinși de panică.
Printre toate aceste animale, o singură vrabie nu se sperie. Ea zbură până la râu, luă în plisc o picătură de apă și o aruncă deasupra focului. Apoi, repetă această acțiune de mai multe ori.
Câteva animale o observară și începură să râdă de ea.
– Chiar crezi că vei reuși să stingi focul? o întrebară acestea cu ironie.
– Nu știu, dar eu, cel puțin, fac tot ce-mi stă în puteri pentru a-l stinge, răspunse ea…

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Foarte adevarat. Din pacate, foarte multa lume este indiferenta…

    Răspunde

  2. vaaaai, cred că n-o să-mi mai pese de cei care spun proastă ca o vrabie, ci voi prefera să fi o vrabie.
    m-a impresionat mult povestea pentru că, dacă te gândeşti la ciocul mic al vrăbiuţei, îţi dai seama că n-ar putea face nimic singură, dar niciodată nu luăm în calcul că nu noi rezolvăm lucrurile, ci puterea supremă care e mereu impresionată de tendinţa noastră spre bine şi face treburile în locul nostru…

    Răspunde

  3. La prima vedere se pare un lucru foarte mic,o picatura de apa ar fi o nimica toata si totusi un gest maret,ce cu siguranta ne indeamna a incerca in pofida ca nu vom reusi…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: