Prin ce anume viața e frumoasă?

Într-o dimineață de ianuarie, intră într-o stație de metrou din Washington, un om cu o vioară și începu să cânte la ea. Timp de 45 de minute, a cântat 6 melodii. Era ora de vârf și pe lângă el trecură peste o mie de persoane.
Mai întâi, un om de vreo 40-50 de ani își încetini pasul, se opri pentru câteva clipe după care plecă mai departe.
Peste un minut, vioristul obținu primii bani: o femeie aruncă niște bancnote în carcasa viorii fără să se oprească din mers.
Un pic mai târziu, un bărbat se rezemă de perete și începu să asculte muzica viorii dar, peste puțin timp, își privi ceasul de pe mână și plecă.
Câțiva copii, rămaseră interesați de muzica viorii însă de fiecare dată erau trași de mânuță de către părinții lor grăbiți.
Timp de 45 de minute, doar șase persoane se opriră pentru puțin timp să asculte muzica, alți douăzeci aruncară bani în carcasa viorii fără să se oprească. Astfel, omul cu vioara adună 32 de dolari…
Doar o femeie l-a recunoscut. Acel muzician era Joshua Bell, unul din cei mai mari maeștri contemporani ai viorii. Cele 6 melodii erau unele din cele mai dificile din lume. În metrou, el cântă la o vioară Stradivarius care valora 3,5 milioane $. Cu două zile mai înainte, el avu un concert în Boston cu sala plină, unde prețul biletului era de circa 100$.
Acest ”concert” din metrou al lui Joshua Bell era o parte dintr-un experiment social organizat de ziarul Washington Post care dorea să răspundă la întrebările: deslușim frumusețea atunci când ne aflăm într-un moment nepotrivit sau când ne grăbim? ne orpim ca să ne delectăm cu ea? reușim să descoperim un talent într-un mediu neașteptat?
Sunt multe concluzii aici. Una dintre ele este că dacă nu reușim să găsim nici măcar un minut din timpul nostru pentru a asculta muzică de excepție interpretată de unul din cei mai mari muzicieni contemporani, atunci prin ce e frumoasă viața?

Anunțuri

5 responses to this post.

  1. Cît de absurde pot fi unele lucruri..
    Uneori ne grăbim spre nicăieri şi nu realizăm că frumuseţea vieşii e chiar lîngă noi !

    Răspunde

  2. Posted by Anonim on Iulie 20, 2011 at 8:55 pm

    Mi-a plăcut ce am citit.

    Răspunde

  3. Posted by Daniela Lungu on Iulie 21, 2011 at 6:51 pm

    Frumos! Multumiri!

    Răspunde

  4. Atunci când auzim sau vedem ceva frumos, ne oprim, ascultăm, stăm de vorbă. Viața e frumoasă doar atunci când îi faci loc „frumosului” în ea.
    Meritul de a cânta cu ușile închise se datorează unei munci de echipe, în care violonistul de față e doar una dintre „piese”.
    Eu cred că fiecare om poate face ceva, dacă vrea, atunci când îl atrage „frumosul”, chiar dacă ceea ce face e doar „picătura de apă din ciocul vrăbiuței”. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: