Mahatma Gandhi intră în tren. Exact în acea clipă, trenul porni și Gandhi, pierzându-și, un pic, echilibrul, scăpă un pantof afară, lângă calea ferată.
Trenul, deja, era în mișcare astfel că acel pantof nu mai putea fi recuperat.
Spre surprinderea însoțitorilor săi, Mahatma Gandhi își scoase și cel de-al doilea pantof și îl aruncă afară, cât mai aproape de primul.
– De ce ai aruncat celălalt pantof? îl întrebară însoțitorii săi.
Gandhi răspunse:
– Omul care va găsi pantoful lângă calea ferată, va avea și pereche la el.
Blogul unui om 
Posted by jk on iulie 14, 2011 at 10:46 pm
foarte frumos!
Posted by nabiyafly on iulie 15, 2011 at 10:30 am
întradevăr foarte frumos, pierzănd ceva poţi să şi dăruieşti altuia ))
Posted by eumiealmeu on august 13, 2011 at 11:43 am
în zilele noastre, parabola asta ar fi de genul… cand dau ceva unui sărac, nu-i da rupt sau nespălat pentru că, dacă e sărac, sigur n-are nici ac să unească ruptura, nici maşină de spălat să spele hainele… la un moment dat, eu dădeam lucrurile aşa cum erau, pentru că nu mai erau bune şi cineva m-a apreciat pentru asta, dar m-a învăţat că a da nu e suficient, trebuie să dai şi ce e mai bun, în starea cea mai bună.