Despre talentul care nu se pierde

Sultanul îl chemă pe vizirul său principal și îl întrebă:
– Câți poeți sunt în împărăția mea?
– O sută.
– Aruncă-i pe toți în închisoare! ordonă sultanul…
Peste un an, sultanul îl chemă, din nou, pe vizir și îl întrebă:
– Ce fac poeții în închisoare? Cîți dintre ei mai scriu poezii?
– Doar zece mai continuă să scrie.
– Scoate-i pe aceștia din închisoare și dă-le fiecăruia câte un palat!
Peste încă un an, sultanul îl întrebă, din nou, pe vizir:
– Câți dintre cei zece poeți mai continuă să scrie?
– Doar doi, răspunse vizirul.
– Aceștia sunt adevărații poeți! exclamă sultanul.

Anunțuri

One response to this post.

  1. asta e o mare provocare pentru un om de artă. unii spun că pot scrie doar când au probleme, de aceea intră în ele mereu. alţii spun că dacă le-ar fi şi lor viaţa mai uşoară… şi li se uşurează, iar ei nu mai au loc la birou de graşi ce sunt…
    cine e om de artă scrie şi la bine şi la greu şi oricum are şi soluţii pentru necazurile din faţa sa, nu doar talent să se plangă de ele…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: