Despre încrederea în propria forță și iscusință

Un tânăr fu trimis de către tatăl său la studii.
Șapte ani petrecu tânărul studiind multe științe și discipline. Dar, cel mai mult îi plăcu psihologia. Astfel că, după șapte ani de studii, putea determina caracterul și intențiile omului după trăsăturile feții.
Veni timpul să se întoarcă acasă. Avea de călătorit foarte mult și, pe drum, îl cuprinse îndoiala că are acest talent. Începu să-l chinuie gândurile că șapte ani s-au scurs degeaba, că el nu a reușit nimic bun să învețe.
Între timp, ajunse într-un oraș. Intră într-un local să mănânce. De el se apropie stăpânul. Tânărul îl privi și, după față, ajunse la concluzia că stăpânul este un om rău, care încearcă doar să îi înșele pe alții. Dar acesta îl întrebă cu o voce foarte prietenoasă cu ce îl poate ajuta. Tânărul rămase, un pic, uimit. Cumpără ce dori și îi plăti. Stăpânul numără banii și îi întoarse tânărului o parte din sumă, zicând că i-a plătit mai mult decât trebuia. Da, tânărul se înșelase în acest om.
Peste o oră, tânărul se plimba trist prin acel oraș. Deodată, când se afla pe o străduță întunecată, fu încercuit de câțăva oameni înarmați.
”Ăsta e! Și are mulți bani” spuse unul din ei. Tânărul îl recunoscu: era stăpânul acelui local.
Îi luară toți banii și fugiră. Iar tânărul începu să plângă de bucurie: totuși, șapte ani nu au trecut degeaba…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: