Sistemul căderii

Republica Moldova este o țară ratată. Din, aproape, toate punctele de vedere.
Mai bine zis, este o tentativă (încă) nereușită de țară. Această afirmație nu este pesimistă, ci o concluzie a statisticilor, a situației politice, istorice și geografice. Datele sunt următoarele:
– Moldova este, de ani buni, cea mai săracă țară din Europa (vezi aici; ca să ajungem următoarea clasată, Georgia, avem nevoie de un salt economic gigantic și investiții de zeci de miliarde $);
– Conflictul transnistrean (posibil, cea mai importantă dovadă a afirmației de mai sus);
– ”Puterea” economiei moldovenești se bazează pe agricultură;
– Emigrația se află la un nivel catastrofal;
– Pe plan geopolitic, suntem un stat neimportant în regiune.
Și astea sunt doar câteva din probleme. Concluzia este clară: noi, deja de douăzeci de ani, încă nu reușim să ne isprăvim cu situația de țară independentă.
Cei care au construit noul stat Republica Moldova (adică noi) s-au dovedit a fi niște zidari (sau arhitecți) de mâna a doua.
Ceea ce s-a reușit până acum, este o prăpastie la fundul căreia ne aflăm cu toții. Prăpastia crește pe an ce trece și, astfel, ne va fi din ce în ce mai greu să ieșim de acolo. De fapt, noi nici nu dăm vreun semn că vrem să ieșim de acolo.

Suntem foarte naivi. Atunci când avem necazuri, întotdeauna dăm vina pe cei din conducere și ignorăm faptul că suntem alcoolici, needucați (mai ales în mediul rural), trăim după regulile și principiile lumii interlope rusești, întotdeauna încercăm să ocolim legea, să-i amăgim pe alții, îi considerăm ”fraieri” pe cei care încearcă să fie cinstiți, nu păstrăm mediul în care trăim.
Iar vina este a celor ce se află la putere. De ce întotdeauna căutăm cauza mai sus? Pentru că, de secole, ni s-a format o psihologie de SCLAVI, de oameni dependenți, care așteaptă să li se dea ordine de sus, care așteaptă să fie conduși.
Spațiul Republicii Moldova, până în 1991, întotdeauna a fost o parte componentă a vreunui stat, deci, nu avem experiența unui popor de sine-stătător. Întotdeauna a fost cineva deasupra noastră, care a rezolvat problemele noastre, ne-a dat pământuri, ne-a construit drumuri, fabrici (sună șocant, dar cea mai mare creștere industrială Moldova a avut-o în perioada Stalin-Hrușciov: la mijlocul anilor 60 ai secolului trecut, nivelul producției industriale din Moldova era de 13 ori mai mare față de cel din 1940).
Republica Moldova este un stat fără resurse (solul fertil, în secolul 21 nu mai poate fi un atu). Suntem dependenți, din punct de vedere energetic de alte țări. Suntem cunoscuți în lume prin exportul de alcool și tutun (în condițiile în care lupta cu alcoolismul și cu fumatul se intensifică pe an ce trece). Astfel, Republica Moldova se poate baza pe o singură resursă: potențialul uman.
Nu mai este nevoie să expun în ce stare se află cea mai importantă resursă a Moldovei. Un singur argument este destul: suntem pe poziții de frunte în lume la consumul de alcool pe cap de locuitor, în ultimul an fiind chiar pe primul loc la acest capitol (vezi aici).
Și totuși, nu încercăm să schimbăm situația. Ba din contra, crește suprafața podgoriilor, se fac investiții mari în ramură…
Mai mult de jumătate din populația țării locuiește în mediul rural (în Europa doar Albania se mai află în asemenea situație). Cu alte cuvinte, majoritatea populației are un acces redus la informație, la educație și la servicii. Satul moldovenesc este într-o stare profundă de degradare. Și nimic nu se schimbă. Urbanizare, nu mai există în Moldova, în ultimii 20 de ani.
Învățământul este sub orice critică. Pe an ce trece, scade numărul de profesioniști. Cu prima ocazie, puținii din ei ”părăsesc sistemul” și emigrează în țări unde munca lor este mai apreciată. În afară de aceasta, populația nu primește educație economico-financiară (întrebați-l pe un elev din clasa a 12-a ce este debit și credit) care este foarte importantă într-un stat cu economie de piață. În schimb se introduc ore de religie în școală…
Cultura spune și ea multe despre realitățile Republicii Moldova…
Eu m-am bucurat atunci când au avut loc evenimentele din 7 aprilie 2009. Am sperat că vom suferi un șoc cultural și ne vom schimba, în sfârșit. Însă, acest lucru nu s-a întâmplt, din păcate. Totuși, prea mult timp ne-au spălat creierele biserica, comunismul, națonalismul și alte idei distructive sau care promovează ”smerenia” sau ura.
S-a schimbat puterea dar nu și noi. În curând, posibil, vor veni alții la putere dar realitățile noastre nu se vor schimba…
Noi formăm cu toții un sistem care ne distruge…

”Atunci când te afli în groapă, oprește-te din săpat!” (Warren Buffet).

Republica Federală Germană, Japonia, Coreea de Sud ar fi trebuit să fie cele mai bune exemple pentru noi la capitolul renaștere economică. Doar potențialul uman mai poate schimba istoria Republicii Moldova. Restul este irelevant.
Societatea disciplinată și inteligentă poate face minuni. Locuitorii Israelului au reușit în plin deșert să făurească un paradis economic (desigur, cu sprijinul masiv al SUA, dar acest lucru nu le scade meritele).
La noi, însă acest lucru nu se va întâmpla decât peste multe decenii. Mai întâi, trebuie să scăpăm de sărăcia din cap. Și mai avem și ghinionul că suntem înconjurați doar de țări degradate psihologic ca și noi: România, Ucraina, Rusia. Ceea ce le salvează, însă, pe aceste țări este faptul că ele au resurse economice imense, pe care le mai valorifică încet, spre deosebire de noi…
Mie nu prea îmi place să scriu posturi politice în blogul meu. E plin spațiul virtual moldovenesc de bloguri politice și niciunul nu are dreptate. Cine crede că rezultatul alegerilor e important, pur și simplu, este naiv (sau, desigur, implicat direct în alegeri).
Moldovenii, din punct de vedere al preferințelor politice, sunt divizați în două tabere (nici măcar nu suntem un popor solidar). Una din ele luptă pentru un viitor bazat pe balegă de cal, iar cealaltă vede viitorul strălucit al Moldovei bazat numai pe balegă de vacă. Și orice vot este important…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by nabiyafly on Iunie 17, 2011 at 7:00 pm

    suntem în Ţara Moldovei Ţara Minunilor unde tot cei imposibil devine posibil, dar ce e posibil devine imposibil 😦 e trist

    Răspunde

  2. dar Moldova, cu oameni de caracter, aşa cum ar fi cei care-ar citi postările tale, ar putea ajunge departe. dacă oricum nu se mai poate face nimic, ai totuşi o satisfacţie personală – tu chiar te-ai străduit să schimbi măcar inima oamenilor, dacă pentru starea lor economică nu puteai face nimic.
    felicitări pentru că nu te laşi pătruns de disperare, ci te gândeşti la schimbare.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: