Despre omul care devine dependent

Odată, un om și-a traumat un picior și a fost nevoit să apeleze la ajutorul cârjelor pentru a se deplasa. Cu timpul, a învățat să le mânuiască foarte bine, a învățat să facă multe lucruri cu ajutorul lor. Apoi, și-a învățat toți membrii familiei să le mânuiască și ele au devenit un element permanent al vieții lor. Mai târziu, toată lumea a avut tendința de a folosi cârjele în viața de zi cu zi. Au apărut cârje aurite, cârje acoperite cu pietre prețioase. Tehnica de a merge în cârje a început să fie studiată în școli și universități.
Puțini oameni nu se foloseau de cârje. Aceștia erau considerați nebuni și marginalizați. Unii din ei, care încercau să demonstreze că ele nu sunt întotdeauna necesare, erau aspru pedepsiți.
După un timp îndelungat, mușchii picioarelor s-au atrofiat și deplasarea fără cârje era deja imposibilă la majoritatea oamenilor. Astfel, majoritatea a reușit să demonstreze minorității că fără cârje este imposibil de mers.
– Uitați-vă! Un om fără cârje. Cum poate el să meargă?
– Dar noi mergem fără să ne folosim de ele!
– Nu, aceasta se întâmplă doar în imaginația voastră…

Fii liber!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: