Despre cei care au grijă să lase urme

Un tânăr se plimba odată prin niște locuri necunoscute și se rătăci. În jurul său totul era pustiu, nicio urmă de om. Merse el cât merse și într-un final zări un păstor bătrân, care avea doar câteva oi.
Păstorul îl primi și se împărți cu mâncarea sa. El părea un pic straniu. Vorbea foarte puțin și purta cu el două traiste pline cu ghinzi de stejar.
Se lăsă seara și tânărul se culcă lângă foc dar nu adormi repede. Atunci, îl observă pe păstor cum își scoate ghinzile din traiste, le numără, le pune în grămezi mici… Nu înțelese tânărul ce face păstorul și, în scurt timp, adormi.
A doua zi, păstorul îi arătă drumul spre cea mai apropiată localitate și așa se despărțiră pentru totdeauna…
Peste vreo patruzeci de ani, când acel tânăr era deja un om bătrân, cu copii mari și nepoți, trecu prin acele locuri, împreună cu familia sa. Își aminti de acel păstor și hotărî să se ducă la locul unde s-au despărțit.
Ajunse acolo și rămase uimit: în jurul său se întindea o pădure imensă de stejari…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: