Taximetristul (tot ce se întâmplă, se îndreaptă spre bine)

Neil ieși repede din hotel și se îndreptă spre taxiul care-l aștepta lângă trotuar. Era în criză de timp: trebuia să se afle în aeroport cu jumătate de oră în urmă, dar pierduse valoarea timpului când era concentrat la proiect.
– Spre aeroport, îi spuse el taximetristului și mașina porni.
– Încotro aveți avion? întrebă acesta.
– Spre New York.
– O! Afaceri, afaceri. Cât de ocupați au ajuns oamenii în zilele noastre. Nimeni nu se mai odihnește, toți se îndreaptă undeva ,care și unde și petrec toată viața în alergare.
Taximetristul părea vesel și vorbăreț. Cu asemenea oameni este plăcut să petreci timpul dar numai nu în cazul în care te grăbești.
– Mă scuzați, nu ați putea să mergeți un pic mai repede? Sunt șanse să ratez avionul, spuse Neil.
– De ce te grăbești? Atunci când te grăbești lucrurile ies pe dos. Totul în lumea asta este prevăzut. Nu ai cum să grăbești sau să eviți timpul. Dacă încerci, faci mai rău…
Taximetristul deja era sâcâitor. Ce putea ști el despre lume, despre afaceri și despre viața lui Neil. Putea el cunoaște proporțiile catastrofei în cazul în care Neill ar fi ajuns în New York cu o zi mai târziu și ar fi ratat întâlnirea cu potențialii investitori?
Se aflau deja la marginea orașului, într-un cartier cu căsuțe mici și sărăcăcioase. Deodată, apăru o imagine cu un băiat culcat la marginea drumului, plângând și taximetristul frână brusc.
– De ce ne-am oprit? întrebă Neil cu fața mirată.
Dar taximetristul deja ieșise din mașină și se îndreptă spre băiatul de pe trotuar.
– Ce-ai pățit, tinere? îl întrebă pe băiat.
Acesta îi arătă genunchiul său zdrobit și continuă să plângă.
– Unde sunt părinții tăi? întrebă iarăși taximetristul.
Dar băiatul doar plângea și nu spunea nimic.
– Hai că te duc la spital! spuse taximetristul și îl luă în brațe pe băiat, spre stupefacția lui Neil.
– Care spital?! Dar aeroportul? Avionul meu degrabă își ia zborul…
– Și cu copilul ce facem? spuse taximetristul și porni spre spital…
Când deja ajunseră la aeroport, totul era prea târziu. Următorul avion spre New York zbura peste o zi. Neil privea resemnat cum decolează un avion iar taximetristul spuse cu un ton vinovat:
– Îmi cer mii de scuze pentru paguba pe care ți-am creat-o dumitale. Dar am văzut acel copil și eu nu pot vedea cum un copil suferă. Am fost cu toții copii. Ei sunt niște ființe sfinte. Uite, nu îți cer nimic pentru drum, îți fac chiar cinste cu o bere și te duc unde vrei tu pe gratis…
– Du-mă înapoi la hotel și vreau să uit de tine. Sper că de mâine, nu vei mai fi taximetrist, spuse Neil furios și urcă în taxi…
Acum, se afla pe canapeaua din fața recepției și încerca să își strângă toate gândurile. Dar, deodată, oamenii din jur parcă tresăriră. Cu toții priveau spre televizorull din hol. Era un buletin de știri, care spuneau despre un avion prăbușit în ocean. Neil privi atent spre televizor pentru a înțelege știrea difuzată și înmărmuri: era vorba despre avionul său. AVIONUL ÎN CARE TREBUIA SĂ SE AFLE, ACUM ERA SCUFUNDAT UNDEVA ÎN OCEAN…
A doua zi, îl găsi pe taximetrist și ambii băură multe halbe de bere…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: