Atunci când prejudecățile ne întunecă rațiunea

Un fermier, odată, a observat că i-a dispărut portmoneul. A căutat prin toată casa dar nu l-a găsit. A ajuns la concluzia că i l-a furat cineva. A început să își aducă aminte cine l-a vizitat recent și gândurile sale s-au oprit la o singură persoană: fiul vecinului. Anume el fusese în vizită cu puțin timp înainte să dispară portmoneul.
Dar hotărî să aștepte, să apară o dovadă clară că anume acesta a săvârșit furtul.
A doua zi, fermierul se întâlni cu băiatul vecinului pe afară. În comportamentul său, fermierul văzu argumente că anume el este hoțul: parcă se grăbea atunci când vorbea, nu îl privea în ochi și parcă era neliniștit. Orice gest al său, îl convingea și mai tare pe fermier că este hoț.
Dar fermierul nu avea nicio dovadă clară și, astfel, nu putea să pretindă nimic. De fiecare dată când îl vedea pe băiat, comportamentul acestuia îi spunea vădit că el este hoțul și nimeni altul. Și acest lucru îl irita și mai tare.
În sfârșit, fermierul nu mai rezistă și hotărî să se ducă la vecinul său cu învinuiri. Însă, în acea clipă, soția îl chemă:
– Uite ce am găsit eu sub pat, spuse ea și îi arătă portmoneul.
Se liniști atunci fermierul…
A doua zi, când îl întâlni pe băiatul vecinului, văzu că are un comportament normal și niciun gest de-al său nu îl caracteriza ca pe un hoț.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: