Măgarul

Călătoreau, odată, pe un drum, în plin soare, un tată și un fiu. Tatăl stătea călare pe un măgar, iar fiul său mergea pe jos. Un trecător îi văzu și spuse:
– Bietul copil, merge pe jos sub acest soare ucigător, iar tatălui său nici nu-i pasă. Stă călare pe măgar fără nicio grijă, pe când fiul său e așa de istovit.
Auzi tatăl spusele trecătorului și i se făcu milă de fiul său. Coborî de pe măgar și îl puse pe fiul său acolo. Alt trecător îi văzu și spuse:
– Uite cum stă băiatul fără nicio grijă pe măgar, ca un împărat, iar tatăl său gâfâie din urmă mort de oboseală. Bun fiu, n-am ce zice…
Auzi fiul aceste vorbe și îi spuse tatălui să urce și el pe măgar, în spatele său. Trecătorii îi vedeau și spuneau:
– Vai de capul bietului măgar! Își va da duhul degrabă sub greutatea acestor doi leneși. Cum să îți permiți să chinui un așa animal…
Auziră aceste vorbe cei doi călători și coborâră ambii de pe măgar, mergând alături. De această dată, trecătorii spuseră:
– Uite ce măgar frumos și plin de forță și nu face nicio treabă. Nu cară nimic. Măcar pe unul din cei doi călători de l-ar duce în spate.
Auzi tatăl aceste vorbe și îi spuse fiului:
– Orice nu am face, gura lumii este oricum nemulțumită. De acum încolo, noi singuri vom hotărî cum să mergem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: