Pinul solitar

Lângă pădure, se întindea o câmpie. Acolo, căzu o sămânță de pin. La început, a ieșit o tulpină subțire. Furtuni puternice băteau, îi rupeau crenguțele firave și micuțul pin abia se ținea. În fiecare zi, se plângea de soarta lui, de faptul că nu i-a fost dat să crească în pădure, acolo unde coroanele celorlalți pini l-ar fi ocrotit de vânt.
Treceau iernile grele fiind înlocuite de verile ploioase. Dar pinul, totuși, nu se dădea bătut…
Și iată, au trecut mulți ani de atunci. Lemnul său deveni mult mai dur. Coroana sa se bucura din plin de soare. El deja era mulțumit de soarta sa, pentru că deja crescuse mult mai înalt și mai viguros decât toți pinii din pădure.
Doar prin greutăți vom ajunge puternici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: