Vederea

A trăit cândva pe Pământ un om care avea un câine fidel.
Dar, de un timp, omul se îmbolnăvi: vederea începu să îi slăbească treptat și, într-un final, omul deveni orb.
Nu se putea deprinde omul fără simțul văzului. Se lovea de lucrurile ce îi stăteau în cale, se împiedica de fiecare dată.
Dar iată că în ajutor îi veni câinele. El îi arăta stăpânului său drumul, îl ferea de obstacole. Omul nu mai făcea niciun pas fără câinele său.
Totul părea să fie bine până când a venit clipa când se scurse și ultima clipă din viața câinelui…
Căzu din nou în nenorocire omul. Iarăși se lovea de obstacole și se deplasa încet, pe dibuite.
În culmea disperării, omul începu să se concentreze să deslușească măcar un pic razele de lumină. Și acest lucru îi reuși. Încetul cu încetul, omul începu să își antreneze privirea și, într-un final, vederea îi reveni complet.
Înțelese atunci omul că a pierdut mult timp iar câinele său doar l-a încurcat să își recapete vederea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: