Calul

„Ține minte: tu ești un cal” spuse Profesorul privind spre fereastră. „Noi toți suntem cai. Și eu, și tu, și părinții noștri și frații și surorile noastre” continuă el. „Și nu uita: copitele sunt templul nostru. Anume tropăitul copitelor ne hrănește auzul cu nectar, anume prin ele noi ne legăm de drum, de viața noastră. Niciodată să nu eziți să îți slăvești copitele în cântece și ode. Și spune-le aceasta și urmașilor tăi. Acum pune-ți căpăstrul și du-te acasă și niciodată să nu îți scoți căpăstrul când ești pe drum, căci te vei duce spre uitare și pierzanie”…

Drumul fugea sub copite și sub privirile calului. Tropăitul dulce îi hrănea urechile cu nectar. Calul se gândea: „A avut dreptate Profesorul. Copitele mele scot cele mai frumoase sunete din câte am auzit. Și drumul ce îmi aleargă sub picioare este la fel de dulce ca ovăsul. Sunt cel mai fericit pentru că sunt CAL”…

„Salut, calule! Ce bine alergi” spuse drumețul.

„Tu cine ești?” întrebă calul mirat.

„Eu sunt corbul negru” se prezentă drumețul.

„De ce nu ești cal?”

„Pentru că îmi place să admir Soarele” răspunse corbul.

„Ce este Soarele?”

„O! Tu nu cunoști ce e aia Soare? Ești ciudat. Soarele este cel care ne aduce ziua și noaptea, care ne aduce ploaia și curcubeul, care ne mângâie fața cu adierile de vânt. Totul vine din Soare. Adio! Rămâi cu bine” spuse corbul și își luă zborul…

„Cine ți-s spus de Soare?” întrebă Profesorul cu îngrijorare în voce.

„Corbul cel negru” răspunse calul.

„Ah! Corbii sunt cele mai josnice ființe din câte există. Își irosesc viața fără niciun folos. Dar tu, tu ești CAL. Tu ai o altă viață… Uită ce ți-a spus acel corb, el nu poate spune lucruri înțelepte”

„Și totuși, atunci când merg, văd că drumul uneori este mai luminos și mai vioi, alteori, mai întunecat și mai lin, uneori pe spatele meu poposesc picături reci de ploaie care mă fac să tresar și să zâmbesc, uneori simt vântul cum vine din față și îmi gâdilă nările, alteori vine din spate și parcă mă poartă într-un leagăn… Totuși se întâmplă multe lucruri pe care eu nu le pot vedea… Posibil, e din cauza căpăstrului… poate dacă mi l-aș scoate…”

„Destul!” tună Profesorul. „Nu voi permite în casa mea să rostești asemenea prostii! Să îți scoți căpăstrul? Cum poți tu să îți bați joc de strămoșii tăi? Cine vei fi tu dacă îți vei uita neamul, dacă îți vei uita semenii? Vei ajunge să rătăcești prin cele mai josnice meleaguri ale păcatului. Cum poți tu să te îndoiești de acele adevăruri sfinte pe care ți le-au lăsat tații și buneii tăi? Ești un pierdut. Fugi de aici, nu mai ești binevenit în casa mea! Dispari din ochii mei!”…

„Uite-l cum merge, trădătorul” se auzeau voci în herghelie. „Uite-l ce față strâmbă are, locul său nu e aici printre noi, ne spurcă herghelia cu prezența sa. Hooo! Nu merită hrănit nici cu tărâțele de la ovăsul nostru… Are doar tărâțe în cap. Să-l alungăm de aici! Să-și găsească alte slugi, că nu suntem noi cei mai proști… Hoo! Cară-te de aici spurcatule! Du-te și trăiește cu corbii!”…

Căpăstrul era jos în iarbă. Calul privea în sus, spre Soare. Ochii erau plini de lacrimi de atâta lumină, dar el nu își putea lua privirea de acolo. Toată viața lui, Soarele a fost atât de aproape și el nu a știut. Apoi lin își coborî privirea și nu mai recunoscu nimic jos. Pământul devenise o muzică. În jur erau doar copaci și iarbă prin care norii își plimbau umbrele. Calul începu să alerge însetat să ajungă la marginea orizontului și acolo descoperi altul, mai îndepărtat.

Iar departe în urma sa stătea un căpăstru uitat jos și mii de cai legați de drum…

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by IrinaKaiser on August 1, 2010 at 8:32 pm

    mde fiecare alegem cum să trăim.. cu căpăstru sau fără..

    Răspunde

  2. Proscris pentru că a ales să facă altfel decât turma?
    Cândva am găsit o fotografie pe net. Mult timp am păstrat-o. Era un vultur care zbura către soare, peste niște porți imense de fier. După câteva luni am primit în dar „Pescărușul” lui R. Bach. A trecut ceva timp de atunci…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: