Profesorul, la începutul lecției, spuse un banc. Toată lumea din auditoriu râse cu multă poftă…
Pe la mijlocul lecției, profesorul spuse, din nou, același banc. De această dată, râseră doar câțiva din sală…
La sfârșitul lecției, profesorul spuse, pentru a treia oară, același banc. Desigur, nimeni nu mai râse…
Atunci, profesorul spuse:
- Să râdeți de mai multe ori, atunci când auziți același banc, nu puteți. Atunci, de ce plângeți de fiecare dată când vă confruntați cu aceeași nenorocire de mai multe ori?
Posted by adelinailiescu on iunie 13, 2012 at 4:28 am
Rasul e ceva spontan (daca nu e ipocrit) pe cand plansul poate veni din obisnuinta, se exerseaza mai usor .Pentru o lacrima e la fel de eficient sa folosesti o ceapa, un film indian sau sa-ti prinzi un deget in usa. Pentru ras trebuie sa folosim mai multi muschi iar unii dintre ei ni s-au cam atrofiat…
Posted by aura on iunie 13, 2012 at 7:50 am
cred ca am cam uitat sa ridem preferam o lacrima in locul risului .Da este timpul sa ridem mult sa ne bucuram