O dimineață frumoasă de primăvară. Tânărul mergea cu pași grăbiți. Ajunse la colț și văzu că un autobuz se apropie de stație. Începu să alerge, cu ruxacul în spate… Dar degeaba. Atunci când ajunse în stație, autobuzul, deja, închise ușile și plecă…
Tânărului nu-i rămase decât să-l privească din urmă cu iritare.
Doi bătrâni așezați în stație îl văzură și-i spuseră:
- De ce alergi ca un nebun după autobuz?
- De parcă ar fi ultimul tău autobuz din viață.
- Vino aici, lângă noi, să mai stăm, să mai vorbim…
- Iar autobuzul următor va veni în curând, fii sigur!
- Niciodată nu te grăbi să trăiești!
- Totul se va întâmpla de la sine. Nu alerga niciodată după nimic…
Posted by aura on mai 13, 2012 at 7:36 am
adevarul mereu suntem grabiti ne indreptam spre ce ? de ce ne grabim ?