Un cățeluș era foarte însetat. Stătea pe malul unui lac și, de fiecare dată când încerca să se aplece să bea, își vedea propria reflecție în oglinda apei și se speria de aceasta, sărind cu un pas în spate.
Trecură câteva ore iar cățelul încă nu reuși să bea apă. Era aproape istovit de puteri. Un câine mai mare trecu pe alături și observă chinul cățelului. Atunci, se apropie de el și îl împinse în apă. Cățelul alunecă în lac și, în acea clipă, văzu că relfecția sa dispăru…
De cele mai multe ori, unicul nostru obstacol suntem noi înșine…
Blogul unui om 
Posted by victoriaborodin on octombrie 13, 2011 at 7:50 am
e şi cea mai mare greşeală care o poate face omul…frica de a greşi,dar în fine pe greşeli ne învăţăm 🙂
Posted by tuzdicoz on octombrie 14, 2011 at 12:00 am
de acord 🙂