Mergea fericirea odată prin pădure și căzu într-o groapă adâncă. Încercă să iasă dar nu reuși. Auzi, deodată, pașii unui om. Fericirea atunci îi spuse:
– Trecătorule, scoate-mă, te rog, de aici!
– Dar ce voi primi în schimb? întrebă acesta.
– Dar ce îți dorești?
– Îmi doresc o casă frumoasă și scumpă, pe malul mării.
Fericirea îi îndeplini imediat dorința. Omul, bucuros, plecă să-și admire casa și uită de fericire.
Peste un timp, mai trecu cineva pe acolo.
– Trecătorule, scoate-mă, te rog de aici! îi spuse ea.
– Dar ce voi primi în schimb?
– Dar ce dorești?
– Doresc să am mulți bani, să am multe mașini de lux.
Fericirea îi îndeplini imediat dorința. Trecătorul se bucură, se duse și el să-și admire noile sale mașini iar de fericire uită.
Trecu un timp. Fericirea aproape își pierduse speranța că va ieși din groapă. Când, auzi, din nou, pașii unui trecător.
– Scoate-mă, te rog, de aici! îi spuse fericirea.
Trecătorul se apropie, îi întinse o mână și fericirea ieși, în sfârșit, din groapă.
– Ce-ți dorești ca răsplată că m-ai salvat? îl întrebă ea.
– Mulțumesc, nu doresc nimic, spuse omul și plecă.
Se bucură fericirea și începu să-l însoțească pe acel om pentru tot restul vieții lui.
18 iun.
Posted by eumiealmeu on august 13, 2011 at 12:07 pm
adevărul este că aşa se cam întâmplă… cine nu vrea ceva, are parte de lucrul acela. femeile singure mă întreabă cum am făcut de m-am căsătorit şi singurul meu răspuns este că întotdeauna am crezut că voi rămâne singură toată viaţa… asta da psihologie, nu?